Cant cu mana intinsa sub cerul gol,ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati,voi toti,bucuria si durerea mea...
marți, 12 mai 2009
Despre adevar...3
Privesc in oglinda o femeie straina. Nu are ochi verzi si zambet dulce, nu are privirea limpede,nu e sincera. E rea.Are ochii negri si fruntea incruntata,are buzele subtiri stranse cu rautate si parul negru,neascultator... E bolnava.Roasa pe interior.Nu zambeste,nu rade niciodata.
Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale:departarea.Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari:raspantia lor.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund...
Ma numesc numai Lorelei.Legenda spune ca am ucis.
poate prea crud adevarul privit uneori in oglinda... sufletului...
RăspundețiȘtergeredar totusi nu atat de urat cum pare