Din marul muscat al Evei s-a nascut umbra... umbra marului, umbra femeii, umbra pacatului... umbra minciunii.
In mar era presimtirea umbrei... Eva nu a stiut... i-a dat nastere, si-a insusit-o impartind-o cu daruire barbatului ei si apoi copiilor... copiilor copiilor... noua.
Daca din mar si din femeie nu s-ar fi nascut umbra, stramoasa tuturor oglinzilor si orgoliilor, poate trufia si-ar fi atins mai greu apogeul... am fi trait si acum in paradisul fara de umbre... Caci paradisul e numai lumina.
Prin pacat se nasc umbre si dureri.
Asa ca... daca presimti vreo umbra... chiar si pe cea din interiorul tau... constientizeaz-o, asuma-ti-o si savureaz-o cu voluptate sau exorcizeaz-o.
Sa eviti?Nu se poate!
Umbra e esenta esentelor....
Parca prea mult realism, prea multa lipsa de alb in povestea ta... ai dreptate in mare parte... dar se mai pot discuta lucruri...dar o sa vedem si alte pareri pe viitoare pagini, acum nu pot da verdicte... cu privire la tendintele tale in scris... desi multe semne sunt spre alb negru sau negru alb, pagina... citatele... tot...
RăspundețiȘtergereNiciodata nu am apreciat caile de mijloc si nici mediocritatea...intr-adevar viziunea mea are puternice accente maniheiste.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita si comentarii,Elena.