thalassa mou essis...

Este nascuta din sare si spuma,din apa si culoare...Ma imbata aroma ei si o iubesc cu voluptate de amanta. Iubesc sa-i simt valurile in jurul trupului si sustinerea sub mine. Ii iubesc limpezimea si culoarea...Ii iubesc reflectarile si iubesc ca-mi rasare soarele din ea.Mereu...
Thalassa...

Despre posibilitati.

Nici daca as putea nu as vrea.Nici nu vreau,nici nu pot de unde rezulta ca sansele sa existe cea mai mica posibilitate sunt nule.Punct!

Despre chemari...

Sa chemam cat avem pe cine si sa raspundem la chemari atunci cand inca se mai poate!
Sa nu fie prea tarziu!
Unde esti?!

Despre moarte

O simtisem si pana acum ca durere,ca absenta...o simtisem prin raceala ,prin atingerea unui corp drag inert care nu mai poate mangaia,nu mai poate zambi si care se intoarce in pamantul din care a venit, o vazusem - lespede rece pe un mormant mai vechi si mai nou pe care au cazul lacrimile celor ramasi...dar nu stiusem cautarea...
Unde esti?! Unde esti?! Unde esti?!
Nu stiusem dorinta de a suna si de a nu mai avea unde, de a chema si de a ramane cu chemarea suspendata in abis, de a dori si dorinta sa nu se mai poata implini niciodata...
Unde ESTI?!

De ce traiesc...

Pentru ca iubesc diminetile cu soare,cu vant sau cu ploaie, cestile de cafea, ordinea tuturor lucrurilor mele mici sau mari, palpabile, existente, imaginare.
Pentru ca iubesc fiecare floare micuta si prapadita crescuta stramb, pentru ca iubesc fiecare gest frumos de care am parte in fiecare zi.
Pentru ca am sansa sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, sa zambesc.
Pentru ca am incredere in mine si in ceilalti.
Pentru ca am puterea sa o iau de la capat de inca 1000 de ori pe langa cele 1000 care au fost deja.
Pentru sfarsituri si inceputuri.

Pentru ca VREAU si pentru ca IMI PLACE!

Despre mila...

Mila.
Mila doar pentru cei care muncesc pana la epuizare pentru ca numanui nu-i pasa,nimeni n-o sa-i rasplateasca,n-or sa le faca statui.
Mila pentru cei care cred pana la cer si inapoi in tot si toate si sfarsesc intr-o zi afland ca toata credinta lor e apa de ploaie.
Mila pentru cei care isi dau ultima farama de viata si ultima suflare ca sa-si creasca copiii si cad prea repede in uitare.
Mila pentru cei care incearca sa daruiasca si sa se apropie si sunt respinsi.
Mila pentru copiii uitati de parinti si de soarta care cresc ca niste plantute la umbra cu un singur fir subtire de lumina spre care se intind si se intind si se intind...
Mila pentru toti dezradacinatii lumii acesteia si pentru cei care n-au avut niciodata radacini.
Mila pentru toate fiintele lipsite de afectiune si de sprijin.
Mila pentru toti cei care ar merita sa aiba(sanatate,dragoste,respect,intelegere,compasiune,ajutor...etc) si nu au.
Atat!

Vreau!

Vreau sa-mi canti un cantec pe care nu l-ai mai cantat nimanui niciodata...in care sa pui toata esenta ta interioara...in care sa-ti impletesti esenta, dorintele, sperantele, idealurile, dezamagirile, tristetile, plansul si culoarea.
Vreau sa-mi arati acea culoare nemaivazuta de nimeni niciodata, sa-i cunosc toate nuantele, toata substanta, toate umbrele... culoarea interioritatii tale.
Vreau sa-ti cunosc inceputul si sfarsitul, sa-ti explorez alfa si omega, sa-ti cunosc rasaritul si apusul ...ploile si rasaritul tuturor stelelor si a Soarelui insusi... sa le vad in ochii tai...
Vreau sa simt dimineata in atingerea mainii tale, vreau sa simt seara in imaginea inchiderii pleoapelor tale... Vreau sa cunosc fiecare stea a cerului... vreau sa mi le pui rand pe rand in palma... stele micute vrajite.
De ce?
ASA!

Buna dimineata!!!!!

Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata!...aceeasi dimineata a trecutului regasita...Buna dimineata!

Am dat tot...

nu mai am nimic...
NIMIC

Minte-ma!

Minte-ma ...minte-ma pentru ca nu te cred nici cand spui adevarul.
Vreau sa ma minti,sa-ti insusesti fapte, cuvinte,locuri...sa fii un arlechin...sa ai cate o poveste in fiecare carou al hainei,o poveste plasmuita numai pentru mine.
Doar minte-ma...fa-ma sa simt si sa cred pentru a putea mai apoi sa neg totul!
Fa-ma sa plang,sa-mi smulg parul cu disperare pentru ca mai apoi sa rad in hohote de mine si de tine.
Fa-ma sa dansez dupa cantecul tau...
Doar...minte-ma!!!

Suflet si lucruri...

Imi asum riscul sa afirm ca lucrurile au suflet...pt ca au umbra...Un suflet,nu al lor,propriu ci acel suflet pe care li-l dam noi.
Imagineaza-ti ca intr-o noapte,toate lucrurile "maltratate" de tine ar prinde viata mirosind izbitor a razbunare.
Nu-ti fie teama! E imposibil...noaptea totul e umbra,nu se mai individualizeaza decat printr-o prezenta fizica palpabila si inerta.
Insa...ai grija...intr-o zi un vrajitor le va da exact sufletul creat de tine.

Umbra si presimtirea umbrei

Din marul muscat al Evei s-a nascut umbra... umbra marului, umbra femeii, umbra pacatului... umbra minciunii.
In mar era presimtirea umbrei... Eva nu a stiut... i-a dat nastere, si-a insusit-o impartind-o cu daruire barbatului ei si apoi copiilor... copiilor copiilor... noua.
Daca din mar si din femeie nu s-ar fi nascut umbra, stramoasa tuturor oglinzilor si orgoliilor, poate trufia si-ar fi atins mai greu apogeul... am fi trait si acum in paradisul fara de umbre... Caci paradisul e numai lumina.
Prin pacat se nasc umbre si dureri.
Asa ca... daca presimti vreo umbra... chiar si pe cea din interiorul tau... constientizeaz-o, asuma-ti-o si savureaz-o cu voluptate sau exorcizeaz-o.
Sa eviti?Nu se poate!
Umbra e esenta esentelor....

despre nimic...

Nimic nu este doar bun sau doar rau... legea compensatiei e singura care functioneaza cu adevarat in Univers...
Teme-te sa fii fericit! Simte in fericire umbra neagra a compensatiei iminente!
Raul este implicit.
Daca esti nefericit traieste-ti nefericirea cu voluptate...presimte-ti fericirea:)

Cum ar fi daca...

din steaua mea as pastra doar lumina?

Despre adevar...

sau despre suferinta...

Despre adevar...3

Privesc in oglinda o femeie straina. Nu are ochi verzi si zambet dulce, nu are privirea limpede,nu e sincera.
E rea.Are ochii negri si fruntea incruntata,are buzele subtiri stranse cu rautate si parul negru,neascultator...
E bolnava.Roasa pe interior.Nu zambeste,nu rade niciodata.

Despre adevar...2

Azi am fost cu sufletul intr-un cimitir...sufletul meu a cerut iertare unui suflet trecut dincolo,l-a strigat si a plans...

Despre adevar...

Fereastra cu ninsoare e o fila veche din cartea ingerilor...(fie ca sunt fulgi sau petale)
Acolo e clopotnita de sub pamant,in care numai amintirea va intra,sunand ultima spaima a copilariei.langa bunicii ei,adusi cu umbrele de-o flacara de lumanare intre umbre...
Acus incepe viata:drumul printre altii...
Inima e grea ca un desag pe umar,in care-si va purta bunicii,iarna veche si copilaria lui...