Râsul meu s-a ascuns...

Am crezut că voi invăţa să râd, ca s-au sfârşit zilele şi nopţile de singurătate amară. Fals!
Am crezut că voi învăţa să fiu fericită însă fabrica de fericire s-a închis înainte ca eu să-i ating porţile. Fals! A rămas numai o utopie pierdută în inima mea.
Am crezut că voi uita ce înseamnă tristeţea. Fals! Un concept însuşit nu dispare atât de uşor.
Am crezut că am alături oameni în care mă pot încrede, pe care mă pot baza, care sunt acolo pentru mine, care mă vor susţine indiferent de împrejurări. Fals!
Toata viaţa mea e un morman de haine, cărţi şi fotografii strânse în saci...iar şi iar şi iar...
Tot sufletul meu e un morman de cenuşă arsă, de iluzii spulberate.
Râsul meu s-a ascuns... a rămas numai un zâmbetul. Lumina din ochii mei s-a stins. Nu mai cred, nu mai sper.